Mă uit în jurul meu şi îmi vine să mă dau cu capul de toţi pereţii.Nu vreau nimic altceva decât să scap de sentimentele astea.Totul se duce de râpă,tot ce am vrut să construiesc,tot ce am sperat să se întâmple.Am tot ce vreau şi totuşi nu am nimic.Nimic din ce aş fi vrut să am.Ştiu că nu mă înţelegi,că nu mă înţelegeţi.Dar mă obişnuiesc pe zi ce trece cu sentimentul.Sunt singură,singură,singură-cum am fost,sunt şi voi fi.Ieri,azi,mâine....întotdeauna.
Dar nu îmi pare rău,doar că mă simt rău-pentru că ştiu că eu pot înţelege pe toată lumea şi pot intra cu uşurinţă în pielea lor,însă pe mine nimeni nu mă poate înţelege.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spune-ţi părerea