Totul APARENT frumos.Reîntâlnirea cu colegii,profesorii,povestiri,amintiri..etc.Totul pare acum extrem de complicat,deşi aveam nevoie de ceva cu care să îmi ţin mintea ocupată.Zâmbete şi voie bună cât cuprinde.Toată lumea este fericită şi nu există ceva ce le poate schimba asta.
Însă nu pot fugi de ceea ce simt.Sunt fericită,doar să nu îngrijorez,pentru că în realitate sufletul meu urlă în speranţa că va fi auzit.Şi se amăgeşte cu speranţe deşarte.Fericirea nu ţine,nu trăieşte mai mult decât un fluture,exact cum un fluture îsi poate răni aripile zburând în direcţia gresită.
Explic greu şi înţeleg uşor.Nu pot exprima -şi nici nu am putut vreodată-sentimentele.La naiba cu tot!
Ce frumoasa e postarea.:)
RăspundețiȘtergere:*