...

Si poate te gandesti de ce mi-e teama,de ce de fiecare data ma gandesc la ce e mai rau,de ce reusesc intotdeauna sa vad doar partea goala a paharului.
Si poate ti-am spus de atatea si atatea ori ca mi-e teama de suferinta,de dezamagire,de regret.Dar stiu ca tot ce faci ma ajuta incet-incet sa trec peste.
Sunt sigura ca te-ai saturat sa incerci non stop sa imi intelegi toate starile ciudate,sa intelegi de ce acum zamesc si totu-i frumos si de ce in urmatoarele cinci minute ma intristez si dispare orice urma de speranta,de optimism.
Mi-e atat de teama sa ma deschid in fata ta,caci stiu ca daca s-ar intampla ceva,eu as iesi cu inima "sifonata" caci mi-am permis candva sa fiu entuziasmata pana si de cel mai mic zambet.
Si totusi apreciez rabdarea de care dai dovada,dragalasenia cu care ma privesti atunci cand bomban nemultumita de ceva anume,privirea aceea blanda,inocenta si felul in care incerci mereu sa-mi faci pe plac,chiar daca nu esti intotdeauna de acord cu mine;felul in care spui "Te iubesc!",felul in care zambesti.
Deci poate ca mi-e teama,dar stiu sigur ca orice s-ar intampla,cu rabdare si intelegere o pot depasi,cum am facut intotdeauna,inainte ca ea sa apara din nou si din nou.