Ti-ai imaginat vreodata cum e sa zbori?Cum e sa parasesti locul acesta de care probabil te-ai saturat pana peste cap si intr-o fractiune de secunda sa fi deasupra norilor,sa simti adierea rece biciundu-ti fata,sa vezi cum arata totul de sus,cat de schimbata e lumea,cladirile uriase sa le poti vedea cat furnicile,sa simti un gol imens in suflet,dar totusi sa traiesti speranta ca el se poate umple?
Stiu ca sunt doar ganduri...stiu ca nu exista,dar totusi am speranta ca macar prin vis sa am parte de asa ceva.Sa ma pot indeparta de lume oricand si oriunde,sa iau cu mine decat acea/acele persoane care chiar conteaza.Sa pot trai intens fiecare secunda,sa ma bucur de fiecare pas atunci cand cobor cu picioarele pe Pamant,sa simt bucuria,sa nu ma tem de imensitate,sa o pot trai,sa simt ca sunt stapana lumii si ca tot ce vad cu ochii poate fi al meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spune-ţi părerea