L'amour.Aimer.

L'amour n'est pas seulement un sentiment,c'est un art.-Honorè de Balzac.

Aimer ce n'est pas se regarder l'un l'autre.C'est regarder ensemble dans la même direction.-Antoine de Saint-Exupéry

8->

Things I love about you...

•those beautiful green eyes who take my breath away everytime I look at them,that kindness inside of them;
•your biiiiig smile;
•the way you say "I love you!"
•when i'm pissed off,you're looking at me and suddenly you start to laugh;
•your honesty;
•the way you try to explain things to me even you have no ideea how to do it;
That's probably the best part of our relationship,that's what make me smile everytime,that's because I love you and I hope to keep this feeling for a long time.

...

Si poate te gandesti de ce mi-e teama,de ce de fiecare data ma gandesc la ce e mai rau,de ce reusesc intotdeauna sa vad doar partea goala a paharului.
Si poate ti-am spus de atatea si atatea ori ca mi-e teama de suferinta,de dezamagire,de regret.Dar stiu ca tot ce faci ma ajuta incet-incet sa trec peste.
Sunt sigura ca te-ai saturat sa incerci non stop sa imi intelegi toate starile ciudate,sa intelegi de ce acum zamesc si totu-i frumos si de ce in urmatoarele cinci minute ma intristez si dispare orice urma de speranta,de optimism.
Mi-e atat de teama sa ma deschid in fata ta,caci stiu ca daca s-ar intampla ceva,eu as iesi cu inima "sifonata" caci mi-am permis candva sa fiu entuziasmata pana si de cel mai mic zambet.
Si totusi apreciez rabdarea de care dai dovada,dragalasenia cu care ma privesti atunci cand bomban nemultumita de ceva anume,privirea aceea blanda,inocenta si felul in care incerci mereu sa-mi faci pe plac,chiar daca nu esti intotdeauna de acord cu mine;felul in care spui "Te iubesc!",felul in care zambesti.
Deci poate ca mi-e teama,dar stiu sigur ca orice s-ar intampla,cu rabdare si intelegere o pot depasi,cum am facut intotdeauna,inainte ca ea sa apara din nou si din nou.

Aer.Zbor.Speranta

Ti-ai imaginat vreodata cum e sa zbori?Cum e sa parasesti locul acesta de care probabil te-ai saturat pana peste cap si intr-o fractiune de secunda sa fi deasupra norilor,sa simti adierea rece biciundu-ti fata,sa vezi cum arata totul de sus,cat de schimbata e lumea,cladirile uriase sa le poti vedea cat furnicile,sa simti un gol imens in suflet,dar totusi sa traiesti speranta ca el se poate umple?
Stiu ca sunt doar ganduri...stiu ca nu exista,dar totusi am speranta ca macar prin vis sa am parte de asa ceva.Sa ma pot indeparta de lume oricand si oriunde,sa iau cu mine decat acea/acele persoane care chiar conteaza.Sa pot trai intens fiecare secunda,sa ma bucur de fiecare pas atunci cand cobor cu picioarele pe Pamant,sa simt bucuria,sa nu ma tem de imensitate,sa o pot trai,sa simt ca sunt stapana lumii si ca tot ce vad cu ochii poate fi al meu.

For a true friend

Dear "true friend",
I tried all my life to find you. It was a time when i was capable of giving five,maybe ten years of my life for that. Because i needed you so much, I tried to do everything only to find you.
Now i don't know if I want that so much. It is equal to me if you are here or not. I learned to deal with everything by myself.
But if there will be a moment when you will need me,when you will ask me to save you,I want you to know that I will be there. Because that's the difference between us: I can't be so bad,I can't let you down.
It's your life,your world and I give a damn for it. I don't care if these words hurt you. You deserve to wear them everywhere you go, that will follow you: you didn't do anything when I needed you,not even show up,you left me there alone,with nobody to trust,and the fact that I'm not going to do the same will torture you.
Love,
me!

Cum?..si.. Ce conteaza?

S-a mai dus o saptamana.Viata se scurge usor usor,precum nisipul dintr-o clepsidra si ma intreb...oare ce ramane in urma?Ce ramane in urma noastra dupa ce ne stingem?
Toti suntem preocupati sa ne construim case,vile s.s.m.d.,sa avem ultimul model de masina aparut pe piata,sa fim populari si permanent in centrul atentiei,sa ducem o viata cat mai usoara,fara griji,fara probleme,pe scurt sa avem tot ce ne dorim.Dar oare cine isi mai doreste ca in urma lui sa ramana ceva?Sa nu fie un simplu nume,o simpla viata trecuta pe aceasta lume?Cati dintre noi doresc sa lase ceva bun in urma,ceva pentru care vor fi reamintiti la nesfarsit?
Si nu ma refer la a te apuca sa scrii nu stiu cate poezii,sa vrei sa-l intreci pe Eminescu,sau sa compui zeci de melodii/cantece sau astfel de lucruri.Caci pentru a ramane cineva pentru oameni nu-i neaparata nevoie sa fi poet/compozitor/sculptor si asa mai departe.
Cati dintre noi se mai gandesc si la cel de langa?Cati se mai intereseaza si de problemele altora si de cum pot fi ajutati?
Cum sa te astepti la ceva din partea altcuiva atata timp cat tu nu stii sa oferi nimic?
Cum ai putea sa treci prin lume ca rata prin apa,sa nu lasi nimic in urma,sa nu te intereseze de nimeni si nimic?
Deci...cum?..si ..Ce conteaza mai mult in viata?

Începuturi.

Începuturi.Da.Alte şi alte începuturi.Mă sperie,îmi dau fiori,mi-e groază când mă gândesc că ceea ce urmează mi-e total străin,că nu ştiu ce o să fie,că poate nu o sa am nimic de zis,că o să fiu o simplă marioneta în puterea altora,o frunză în bătaia vântului.

Timpul ce l-am avut la dispoziţie mi-a folosit mult,am aflat multe despre mine şi despre cei din jur.Ştiu că orice s-ar întâmpla,va fi mai uşor acum,dacă eşti aici.

E destul de greu să fi mereu singurul care ştie totul despre tine şi te cuprinde un sentiment tare plăcut când ştii că acolo e cineva care te aşteaptă,care ar face orice să-ţi fie bine,să vă fie bine,care zâmbeşte când tu te enervezi din orice prostie,care te strânge în braţe când te vede pierdut,care nu-ţi spune des că ţine la tine,dar are grijă să o spună atunci când contează cel mai mult.

Deci da,mi-e teamă de începuturi,mi-e teamă că odată cu ele se va schimba în totalitate ceea ce am,mi-e teamă să nu dau greş,să plec capul dezamăgită.

I think it means "I love you"!

Dă-i destinului o şansă!

Uite că şi vacanţa a trecut.Şi parcă ieri a început.S-au schimbat multe,persoane noi au apărut în viaţa mea,persoane cu care poate în lunile trecute nici nu vorbeam,iar acum sunt destul de importante.
În schimb,am învăţat în sfârşit că viaţa nu e scena aia plăcută căreia îi ştii finalul,că nu totul decurge după bunul meu plac,că trebuie să înceteze teama ce o am de necunoscut,căci ,,viaţă" înseamnă necunoscut;am învăţat că trebuie să accept şi alte păreri,că egoismul şi orgoliul pot aştepta în faţa prieteniei,respectului,pe scurt în faţa sentimentelor,că sentimentele oamenilor sunt bine ascunse şi de fiecare dată altele,că trebuie să mă detaşez de anumite lucruri/persoane pentru că trebuie să mă descurc singură căci eu sunt singura persoană în care pot avea încredere;am învăţat că oricâte probleme aş avea,există cineva care are nevoie de ajutor mai mult decât mine,că există şi ,,mai rău" decât răul de care am eu parte.
Deci poate că nu-i totul la fel ca acum trei luni.Căci viaţa se schimbă,lucrurile ce contează sunt lăsate în urmă,suntem prea ocupaţi să observăm detaliile,prea grăbiţi să ascultăm versurile,prea nepăsători să spunem vorbe drăguţe,prea temători să ne recunoaştem sentimentele,să le lăsăm la suprafaţă.