Fragment.

"Acum ştiu ce-i singurătatea.Fiecare bătaie de ceas mă loveşte,mă doare.Mă trezesc devreme,cum se trezesc bolnavii,sau cei care au în casă un bolnav.Mă trezesc singură.Tic-tacul ceasornicului mă omoară,dar fără el ar fi şi mai rău.Fiecare zgomot pe care îl fac e parcă străin de mişcarea care l-a provocat,fiecare gest al meu se impune atenţiei mele şi are în el parcă ceva monstruos,îl văd de parcă l-aş privi într-o oglindă care măreşte şi deformează.Nu am impresia că azi e altă zi,fiindcă atunci când dorm,mă simt singură,neliniştită,aud zgomotul ceasornicului,mă trezesc obosită.Ceasormicul sună întocmai ca ieri..."