Pagini

vineri, 29 aprilie 2011

Fragment.

"Acum ştiu ce-i singurătatea.Fiecare bătaie de ceas mă loveşte,mă doare.Mă trezesc devreme,cum se trezesc bolnavii,sau cei care au în casă un bolnav.Mă trezesc singură.Tic-tacul ceasornicului mă omoară,dar fără el ar fi şi mai rău.Fiecare zgomot pe care îl fac e parcă străin de mişcarea care l-a provocat,fiecare gest al meu se impune atenţiei mele şi are în el parcă ceva monstruos,îl văd de parcă l-aş privi într-o oglindă care măreşte şi deformează.Nu am impresia că azi e altă zi,fiindcă atunci când dorm,mă simt singură,neliniştită,aud zgomotul ceasornicului,mă trezesc obosită.Ceasormicul sună întocmai ca ieri..."

joi, 14 aprilie 2011

Vânt?

"Ştii,întotdeauna mi-a plăcut vântul,în ciuda faptului că îmi ciufulea părul şi mă făcea să arăt aiurea.Dar el era singurul ce putea duce grija omenească spre alte tărâmuri,el îţi înflorea inima,îţi dădea speranţă,îţi înviora sufletul;el te lovea în faţă ca un zid atunci când aveai nevoie de acea trezire la realitate,amintindu-ţi cine eşti şi încotro te îndrepţi,el îi dădea minţii libertatea de visare şi tot el te scutura de ceea ce eşti.
Dar acum,el nu e.Zilele sunt tot mai triste,lipseşte el să-mi îndrume paşii spre calea corectă,să mă ajute să găsesc ceea ce caut,să mă facă să mă simt bine,să-mi zdruncine fiinţa în ale sale rafale.
De ce niciodată când am avut nevoie de el nu a fost acolo?De ce m-a sâcâit cu prezenţa lui,atunci când nu-l voiam aici?De ce atunci când am avut nevoie de o adiere blândă să-mi mângâie faţa,el îmi trimitea vijelii care mă făceau să mă pierd în lume,în propriile-mi gânduri?
Şi mai ales,de ce vorbesc despre el (vânt) ca şi cum ar fi primul şi ultimul lucru dorit?De ce îi ofer umanitatea?Şi de ce sunt in contradictoriu sentimentele mele?"
-preluat dintr-un Jurnal-




Cred că niciodată nu te-ai gândit la vânt în felul acesta!

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Păcăleli?

Salutare!Iată-mă din nou pe aici,dupa două zile de absenţă.După cum ştiţi,ieri a fost Ziua Păcălelilor,deci ce farse vi s-au făcut?
Personal,sunt fericită că am scăpat anul acesta,deşi mi-a plăcut să îi mai sperii pe ceilalţi cu câte o minciunică nevinovată.Bineînteles,în limita bunului simţ.