Interviu cu Dumnezeu

-de Octavian Paler-

-Ai vrea să îmi iei un interviu,deci....zise Dumnezeu.
-Dacă ai timp...i-am răspuns.Dumnezeu a zâmbit.
-Timpul meu este eternitatea....Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
-Faptul că se plictisesc de copilărie,se grăbesc să crească...iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani...iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.Apoi am întrebat:
-Ca părinte,care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copii tăi?
-Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc...şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are mai mult,ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că,de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
-Mulţumesc pentru timpul acordat...am zis umil.Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
-Doar faptul că sunt aici,întotdeauna.