Ca de obicei,la sfârşit de an,mă apucă melancolia şi mă gândesc cu orele la fiecare moment placut (neplacut) al anului ce tocmai îşi respiră ultimele rezerve de Oxigen.Deja treaba e învechită-prea multă dramă,oriunde,oricând.
Optimism?-Nu mai e loc de optimism:mâine aş putea la fel de frumos să ies din casă şi să mor asfixiată în mormanul de zăpadă căzut exact in timpul acela,sau "turtită" de o maşină ce trecea in viteză.
În viaţă nu e loc de "o să fie bine".Încearcă să vezi lucrurile aşa cum sunt,astfel încat să nu îţi iroseşti viaţa sperând.Şi da,probabil unii ar spune:
"Ştii,nu-i adevărat,visele nu costă nimic!"
"Serios?Visele sunt făcute pentru somn şi acolo ar trebui să rămână.În viaţa reală se numesc scopuri."Si uite,deja depăşesc subiectul,asta e "calitatea" mea.
Deci,cum spuneam,părăsim 2010 (sau el ne paraseşte pe noi-n-am aflat înca adevarata teorie) si ne îndreptăm spre 2011.Oare ce se va întampla mai departe?...